Spre zari eterne si necunoscute Atit de tinar si surizator, intins-ai aripile nevazute, In ultimul si-ndoliatul zbor
Sarutul mortii impietrit pe frunte A fost solia negrelor minuni; Chemat, tu treci a vesniciei punte Spre poarta luminatelor genuni.
Triumfator, cu sufletul de raza, Plutind, te-i cufunda in cer albastru Senin, ca ingerul cel bun de paza, Scinteietor ca drumul unui astru
Ai fost curat : iar inima aprinsa Sclipea de focul dragostei divine O clipa nemurirea fu invinsa Caci Dumnezeu te vruse linga sine.
|