Zidarii urca si coboara - ludioni Purtati de aripele foamei In virfuri de cetate viitoare.
Din varniti ca dintr-o ureche nazdravana Arunca-n ceruri turnuri din mistrii.
Cai albi de nori au tras la creasta schelii, Dar dintre ei nu-apare indraznetul Sa sara-n seaua ploii.
Cum s-a mai prabusit un mester trist odata, Cu buzduganul soarelui in mina.
Pe matelotii busolei de apa
ii impinzesc in lungi chemari de seara,
Sirenele de fabrici cintind in neguri,
Sau poate ii vor duce umbra omului zidit Dincolo, de alcool si lacrimi,
Calatori pe-un scripet linistit de luna
Fara trezire si asfintit, Spre-o tara vie si alba ca varul nestins.
|