Obloanele ploii cazura pe-al cerului geam de clestar.
Precum e prisaca sub bruma
Tot zumzetul anilor tineri
In camera-nchisa de lucru
Se stinse in zbor potolit;
Padurea-i cu porti de rugina ;
Stau dealuri cu fruntea-n tarina
De cind glas de tari departate
Slomnita vioara aclama
Si poarta romanul de geniu-n
Radvanul de aur al gloriei.
I-aluneca-aproape arcusul De-a patriei granita-n neguri. Pe-un deget el salile tine Ga Atlas pe umeri pamintul.
Pe oameni ii scalda-n sonore Talazuri de Pont Euxin, Gind suna depline acorduri Pe unda andantelui calm.
Plimbind pasiunea aprinsa Deasupra genunii cu visuri» El leagana inima-n cintec
Pe riuri domoale, moldave.
Aduna focare de sunet Lumini transparente ori dese, Si plaiul strabate simfonic inaltul dor enescian.
Cum florile marilor pajisti De lumea intreaga-s culese, Tot rodul eternei lui arte 11 daruie an dupa an.
I-alinta finalul grav fruntea, Cu o mina-n fiori de racoare.
O, vreme ! surdina ti-o lasa Pe-ntiiul preludiu poetic ! Ramina mulajul iubirii El singur sub dalti cintatoare, Ivind dintr-o marmura-a noptii Profilu-i fierbinte, patetic !
|