S-au dus acele vremuri de leganari in vis Cind mama iubitoare, tu imi tineai deschis Pieptul, ce durerea usor mi-o alina, Si mina ta cea scumpa, cind lin ma desmierda
O, serile de-a rindul, iti mai aduci aminte, Plingeam de-o suferinta inchisa in morminte ; Dar tu cu-al vorbei tale balsam mingiietor, Mi-ai readus, cu timpul, al linistei fior
Citeam in ochii-ti mama, o dragoste curata ; Adeseori privirea ti-era inlacrimata. De nu m-aveai pe mine - tu singura mi-ai spus Ai fi pornit tacuta, spre lumile de sus
Venit-au apoi zile senine, de cristal
Dar primavara trista te-a ridicat in deal.
Si eu pornii prin lume, strain si fara mama,
Simtind cum deznadejdea, tot sufletu-mi destrama
Cum imi rasare vesnic a mea copilarie Atuncea, in iubirea-ti, era a mea tarie Si te visez atita si sfinta-mi dormi in minte, Tu singura mea mama, sub lespezi de morminte !
|