Din pestera iesira barbi adverse-n cerc. Femeile-s cu parul maciuca-n jos de plexuri. Gu brat dactil, piticii, doi cite doi incerc Primara slefuire pe colturi de silexuri.
isi bulbucau spre bolta un ochi incremenit Caci nu-nvatara inca, o spaima cum se striga. Cind dogorind, un pteryx, cu tunet din zenit Schimba-n vilvori solare padurea de feriga.
Nimb rubiniu de casca rotita in tacere Contururi intelepte in licariri isi stinse ; Din miile de gesturi tintind apropiere, Un singur pas cuminte cu hotarire-nvinse.
Saminta de-alta lume, imaginea-i inceata, Fraternul arc topindu-l prin rocile adinci, Se anina de mina istetului din ceata, Sa-i vietuiasca visul, in scrijelat de stinci!
|