In cucuta, urzica si bozul din gradina, Se odihneau vacantele anilor mei scunzi; intr-un talaz de frunze, batrine mar domestic, Netarmuriri marine de-atuncea imi ascunzi.
Prin adincuri cu spite de umbra Simulam atitea plecari La cirma rotunda a florilor. Pasari de foc inecau sagetari in spuma solara a norilor.
Sa molfaie o mursa veneau firtatii mei; Belsugu-ntrog zvirlisc copacul inspre poale. Profiluri vii de Paris schitara in tircoale Rotind intre miresme ca-n zbor de calusei.
Singur, un rod semet, neatins De-a] prajinilor salt, Sub ochire de trasnet aprins, Ramase pe talerul amiezii, inalt
Se dislocase parca un vazduh de arama.
Crengile erau ca o goana de reni ; Arsura l-a invinetit de teama Rostogolindu-l tidva-n buruieni.
Cind seara-si potolise un freamat de viole, Mi l-am cules din ierburi. Era-ntre luciole.
Sub jungherul furtunii se mai ingreuiase ;
imi dogorea sub perna, sa-l schimb din loc in loc
il increti minia, si miezu-i se-ncarcase
Cu tainica legenda a carului de foc.
in chingi de zeflemele firtatii ma legara
Cind le-am vorbit la joaca de-al scapararii must.
Vecinii la zaplazuri c-un deget m-aratara : - Priviti-l, el cunoaste al fulgerului gust !
Hotesc ma-nconjurara cu ochi fara de viata,
Ma iscodira biblic despre cazutul jar;
Si-au vinturat ciomege cind intr-o dimineata
Le-am spus : salciu e-n ceruri, si-s urme de amar !
|