S-au dus acele vremuri de leganari in vis Cand mama iubitoare, tu imi tineai deschis Pieptul, ce durerea usor mi-o alina, Si mana ta cea scumpa, cand lin ma dezmierda
O, serile de-a randul, iti mai aduci aminte, Plangeam dc-o suferinta inchisa in morminte, Mi-ai readus, trupul, al linistii fior
Citeam in ochii-ti, mama, o dragoste curata; Adeseori privirea ti-era inlacrimata
De nu m-aveai pe mine - tu singura mi-ai spus Ai fi pornit tacuta spre lumile de sus
Vcnit-au apoi zile senine, de cristal Dar primavara trista te-a ridicat in deal. Si cu pornii prin lume, strain si fara mama, Simtind cum deznadejdea, tot sufletu-mi destrama:
Cum imi rasare vesnic a mea copilarie
Atuncea, in iubirea-ti, era a mea tarie.
Si te visez atata si sfanta-mi dormi in minte
Tu singura mea mama, sub lespezi de morminte!
|