Rasucea Cronos cicloane Sugrumind in odgonul nisipului Cetati de iubire si aur.
Faraonice roti le-nvelea in zaimf, Pe oameni brazda-ntorcea.
Cu Hermes de mina alergind Napirlea de pieile secetei.
Apolo si astazi struneste un cintec semet,
Chiar Pan mai hlizeste
Sub streasina ronda-a bardacei;
Silvana mai soarbe din sipotul verii.
Doar Cronos mereu subtiat,
isi lasa albind prin milenii
Oasele lui, piramide.
|