Cind zorii cheama steaua si mi-o inchid in strunga;, Ma-nfasura sargase de dor, cuprins de friguri, Si, staruind mirajii de traversare lunga, imi urca asteptarea ca Pontus peste diguri
Trecuse pe la geamuri, prin spatii de obloane, Naluca boreala cu filigram de luna ; Ca tu pe-acolo umbli, nu-i noapte sa nu-mi spuna, intr-un radvan de aur, cu friuri nazdravane
Iar astazi, cind aievea condurul lasi la scara, Si nu intreb oglinda ce boare-i la pervaz, impunge-n cercevele tot oistea polara, Mai cred ca-i tot caleasca in fosnet de atlaz
|