Mormintele, in stinca, de secole infipte Pastreaza faraonii in negrele lor cripte ; in fund de sarcofagii, ca demoni linistiti De a tacerii spaima sint muti si impietriti; Din vastele pustiuri, a Sfinxului scrutare Cu un destin patrunde Egiptu-n departare Nisipurile zarii intinse, scinteiaza. A stelelor marama, podoaba-si reflecteaza, isi poarta Nilul umbra pe sub eterne veri. Si valul ii adoarme pe linga palmieri. Misterios rasare la margini de deserturi O luna singerie ce arde pe trei sferturi
Feeric vine noaptea, ca-n basme-orientale ;
Sahara e mirajul sclipirilor astrale,
Un cimp cuprins de raze, o apa de lumina
in care ca-ntr-o haina de-argint se tot anina,
Manunchiuri risipite de pulberi ce s-aprind
Si parca-ntr-un incendiu pustiul tot cuprind
Dar ce repeta noaptea pe-al linistilor val ?
Nedeslusite glasuri, ori tipat de sacal ?
Se redesteapta zeii, orasele de glorii
Ce in firida vremii si-au stins de veacuri sorii,
Ori regi din piramide ne striga noctambuli
Ca de etern repaos si somn ei sint satuli ?
Sint ei Pornesc din Theba, din Memphis, in sirag,
Mumificati si palizi, in miini cu un toiag,
Si calca rar nisipul lasind in urma lor,
Un scirtiit sinistru si infiorator
Cortegiul de duhuri e lung, sint poate mii; Palate-ntregi uitate, deschis-au dinastii Sa dantuiasca-n luna, in fiecare noapte, Setoase de-o viata ce le trezeste soapte ; Caci dans acum se-ncinge, salbatec, infernal, in departari tot striga funebru, un sacal Si regii miini intins-au, ingalbeniti la chip ; De-atita joc, coroane si sceptre-s in nisip Le sfarma in picioare, iar luna cu-al ei nimb, in pulbere marunta de stele, le preschimb
De-aceea-n orice noapte Egiptul reinvie, Caci faraonii dornici, setosi de viata vie, Ies toti din sarcofagii, din negrele lor cripte Si din morminte-n stinca, de secole infipte
|