Noaptea un buchet de stele-si pune peste piept albastru Si un voal de nor ascunde, fata lunii ca pe-un chip. Se prelinge, luminoasa, cite-o lacrima de astru Poate lacrima aceasta, alte lumi le infirip !
Plinge pentru oameni noaptea ce-n hlamid-o sa cuprinda, Ca-ntr-un fald de intuneric, un pamint plin de pacate ; Si vazindu-si fata plinsa peste mari, ca-ntr-o oglinda, Si-o ascunde-n voal de nouri, cu privirile plecate- .
|