Priveste, Taliarche, cum alb tot de zapada, Sta muntele Soracte, troienelor azi prada ; Cum apa din Tiburnus, sub gheata-ncremenita Se uita spre batrine paduri ca printr-o sita.
Iar bunii zei, cu grija, pleiadelor de vinturi, Le-au potolit acuma, iernaticele cinturi; Si valu-nalt al marii cu spuma dantelata Se lasa in adincuri de lume fermecata.
Nutreste focu-n para, cu-a ulmilor tulpina, Ne toarna vin prin cupe, din amfora sabina ; Sa ne petrecem viata, pin-la incaruntire In veselie, dansuri si tinara iubire.
Si ziua cea de miine, sorbind al ei nectar,
Trimis de soarta noastra, primeste-o ca un dar ;
In Marte este timpul sagalnic de fecioare
Cind - asteptind amurgul - zglobii ies la plimbare ;
In Marte este ora, cind surizind stingher Far-de inel ramine, copila-ntr-un ungher.
|