La visterii de luminis, suiam Prin buclele lui Verde-imparat.
Cu nuntile albinelor, racoarea de venin
Unduia spre arsitele florilor
Ca o tortura calma-n arene eu fecioare.
Nu-s oare degetele mortilor intre culori Alintind profiluri de gradini ?
Din cuiburi impaienjenite
Ca bruma unui fruct nemaiivit,
Scuturindu-se in somn domestic
Crisalidele mureau
Visind un firmament strein, cu fluturi.
|