Taceri din mine vor sa le infrunte Un glas biciuitor ca de porunca, straniu imi umbla-n suflet ca un vierme-n craniu, Si se ridica amenintator spre frunte
Cind prinde a strabate pina-n creier, imi da fiori de vorbe-nveninate, Ce-n lungul nervilor intinsi cutreier, Ca un curent prin sirmi electrizate
Urasc atuncea, blestem fara de mila,
Si-as vrea sa-mi smulg din piept cu doua miini
Necunoscutul suflet de argila,
Ca sa-l privesc adine, ca in fintini
|