In curind eu voi pleca spre noi tarimuri, Pe unde doar icoana ta-mi va fi in gind, Refacuta dintr-a dragostei farimuri, Ca sa-mi arate calea luminand.
Strein eu insumi mi-as parea la umblet Si drum spre ideal, un vis himeric, De nu mi-as aminti de-un dulce zimbet, Din tot trecutul meu de intuneric
Ingenunchind sub pasi sovaitori, Si smaltuind cararea suferintii Cu florile atit de rare a credintii La tine m-oi gindi de-atitea ori
|