Cintarct de Thuringia cu viela pe oblinc,
Te-a prins un vint drag de frunze matasoase,
De roua pamintului, de turme si flori.
imbrincind suita ielelor mladioase
Te-ai smuls din lant de fiori.
Zeita ta cruda, in munte adinc
Musca blestemul perinii reci.
Acuma hoinar bati lumini de poteci,
Despici viata verde,
Si roza betie din culmi ti se pierde.
Fara lacrimi, slobod in soare,
iti potrivesti iar pasul dupa izvoare.
in vai cind te cuprind inchipuiri
Din pestera cu tolaniri,
Le scuturi odata cu ghimpii din vestminte
Sa fuga-n hauri semnele de-aducere aminte.
Printre podgoriile pline
iti vin prietenii din Wartburg
Sa te bata pe umeri, sa te aline,
Si sa-ti spuna ca prin salile castelului te-asteapta
Fecioara cuminte si dreapta.
Povesteste-le ca muntele s-a-nchis
Cu zeita mladie din vis ;
Si mai raspunde-le cu glas pierdut de-amurg
Ca vei deschide-o lupta curteana sub arcade,
Cind noul cintec scinteia-va intre-ncrucisari de spade.
|