Parintii mei, mingiiati-va, parintii mei,
Fiul din lumina lampii
A trecut gardul viu al codrilor
La divinitati, S-a-ncoronat de mult cu stelele de mare
Ramasi in urma cu lacrimi pe tacimuri Priviti trecerea mea nestiuta,
Urmat de pasari Si suite clatinate de ambrozie.
In caliciul iernilor iermit,
Aici mi-e adormirea molcoma,
Imbiere-n clipocit de seara
Ca sa preschimb margean crepuscular in piine.
Pastor de nori visind otave cu susur de lumina Linsa de luna, naiada mea asculta Curgind in vai din fluier racoarea inaltimilor Cind sub cetini i se inmorminteaza valul.
Aratati-ma cu mina, ca o alinare,
Neamului cuminte si olog din preajma fintinilor,
Cum patrund incet si zeiesc
Cu o turma alungata de silabe
In negura de Walhala, in veacul deschis.
|