Indaratul meu e ciclonul fetitelor damnate Mansardele cu fringhii de genii spinzurate : indaratul meu se umfla-n alcool estrade cu viori, Si prietenii barului, cochete sperietori.
Fiecarui cheiu si etaj am montat epiloguri ; Eu, fenomen de cartier in muzica si droguri, Betonai dementa in varnitele cetii, Si furisam cadou in pantofii lui Venus a Pietii.
La iscarea mea-n provincii unde inca ninge Fulgi de vata-n Craciunuri si-n Dod pierduta-i o minge, Primeam uncrop si pietre de la semintia ciineasca, Pentru parabola fiului reintors sufletul sa podideasca.
Pe cind fratii mei la garduri boleau dupa speta, Eu umblam in ritmuri de Alteta,
Si numaram tintarii in loc de margarete Pentru paludismele anahorete.
Salut manechine-n balet de bulevarde, Neeromancii de svarturi cravatele brigande, Si modele, miresmind ca romanesti velniti, Zamislind in cura foamei intre capodopere si steiniti.
Mama trista, tu ai vrea sa-mi pierd amintirile .
imi bati hainele, prafuirile,
Tabacul vechi, adrese si pasagere flori,
Ca o toamna scuturind gradina de fiori.
|