Ma impletesc prin firele usoare,
A funigeilor, ce scalda-n leganare
Visarea mea tomnatica si mi se pare,
Ca-ncep calatorie catre soare
Eu m-am deschis sa sorb chemare plina Venind pe pluta cerului senina, Cazind pe o cascada de lumina "E Dumnezeu cu vocea-i cristalina."
De-as regasi o vaga amintire, As contopi-o-n toamna, calma, lina, Prinzind o melodie a ei deplina Ai auzi-o poate in nestire.
Si tu-i fi stind la fel in contemplare, Frin funigei scaldindu-te tomnatic, Caci prea imi pare parul tau noptatic, Ca flutura-n lumina zilei, mare
Iar bolta de azur e ridicata Ca o privire fixa de fecioara Intr-o ruga sincera, usoara ; Ma uit ca-ntr-o oglinda fermecata.
Din apele nostalgice din soare Gindirea mea e umeda si clara Ca florile dintii de primavara,
Ce prin zapada prind sa se strecoare.
|