Virgil Gheorghiu
S-a nascut in Roman la 23 martie 1905- Face studiile secundare si liceale
In Capitala. Urmeaza Conservatorul, la Bucuresti, Viena si Paris, impunandu-se, in timp, si ca pianist virtuoz, si ca eseist muzicolog Pasiunea pentru poezie il indreapta la inceput catre Eugen Lovinescu si cenaclul sau, pentru ca apoi sa se apropie de miscarea avangardista. Colaboreaza, in consecinta, la reviste de avangarda precum "unu", "XX", dar si la "Bilete de papagal" a lui Tudor Argbezi, "Romania literara " editata de Liviu Rebreanu (1932-l934), sau "Lumea " lui George Calinescu. De asemenea colaboreaza cu eseuri pe teme de muzica la "Romania", "Azi", "Lumea Romaneasca".
Volumul de debut poetic Cantecele rasaritului, aparut la Iasi in 1925, prefatat de Demostene Botez, nu prevesteste viitorul spirit liric, asa cum placheta de versuri 8-ll-l9, aparuta in 1930, este rodul apropierii poetului de spiritul avangardist. Volumul din 1935, Marea vanatoare, beneficiind dealtfel de Premiul Fundatiilor Regale, anunta timbrul propriu al liricii lui Virgil Gheorghiu. Poezia scapa din chingile traditionalismului, dand imagini, metafore, asocieri insolite, din mediul citadin sau varii medii; conventionalismul este refuzat si in planul textului, imaginea recompunandu-se sub semnul noutatii. Criticul literar Ov. S. Crohmalniceanu ii va fixa poezia acestor timpuri: " Tipul de lirism pe care-l practica Virgil Gheorghiu aduce si o eliberare a fanteziei. Renuntand a mai lucra sub regimul constrangator al unei logici simbolice sau obsesii vizionare, imaginatia gusta placerea vagabondajului nestingherit, in campul visarii".
Dupa o indelungata tacere poetica, de un sfert de secol, Virgil Gheorghiu va reveni in peisajul liricii contemporane; poezia sa de acum cultiva o tinuta elegiaca intr-un vers delicat si discret, amintind de factura clasica a lirismului nostru. in 1968 primeste premiul revistei,, Viata Romaneasca" pentru volumul Curent continuu; lirica sa cea mai valoroasa ramane in zona experientelor moderniste. Poetul, pianistul, eseistul muzicolog se stinge din viata in Bucuresti la 7 martie 1977.
Volume de versuri:
Cantarile rasaritului, Iasi, Editura revistei Viata Romaneasca, 1925;
8-ll-l9, Bucuresti, Editura unu, 1930;
Febre, Bucuresti, 1933;
Marea vanatoare, Bucuresti, F.P.L.A., 1935;
Taramul celalalt, Bucuresti, F.P.L.A., 1938;
Cantece de faun. Bucuresti, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, 1940;
Padure adormita, Bucuresti, Editura Prometeu, 1941;
Poeme, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Curent continuu, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968;
Poezii, editie retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Tinuta de seara, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Trezirea faunului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Sonete, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975;
Cantece finale de faun, Versuri, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977.