Tot mai departe-s rapairile de tobe, Sirepii in galop, cu sforait de cobe.
Dar intunecatul Osviecim
Mai joaca umbre-n noaptea amintirii,
Mai joaca zebrate fantasme.
O, tu cimpie de calvar,
Plingi invelita-n respiratii de osinda
Din mii si surpaturi,
Palpita guri,
in cercuri de ape statute.
Scrisniii razbat din tulbure afund, Suplicii inecate in bulboane, Si bisturiul strigatelor ascutite Baraca vivisectiei o spinteca.
Ecouri palide mai sint
Lipind urechea la pamint,
Si-auzi o repezire grea de botfori,
Pe obrazul vested al madonei deportate.'
Icnirile fugitului din grup Sub clefaitul unui ciine lup.
O, tu cimpie de calvar
Si zvircoliri de vipera - biciusca, in salturi rosii pe spinari de om,
.
Si scincetul copiilor muscati De doctorii paianjeni prin seringi,
Minia lumii astazi va pravale Cu evurile voastre de maceluri, In bezna luciferica de hauri.
Printre zabranice si front de cranii, Va putrezeasca numele in veci !
Sub seinteieri, la poarta orbitoare De noua si-nfratita era, Popoarele ramin de garda Si-nalta neinfrinta bariera.
|