Cascade verzi, izvoare rubinii,
Fintini de foc bengal serpuitor
Lumini fantastice reflecta peste oameni si copii
Ca-ntr-un panopticum, multicolor.
Cu pompa marei ei banalitati
Se plimba lumea, surizind frivola,
Doar doi indragostiti de luna, ca in alte dati
Pe lacul poleit, plutesc intr-o gondola.
Uitind dezamagirile pe-o sara, Un tinar parfumat si jovial isi cauta ca-n colt de strada, iara. La capat de alee - ideal
in umbra, vreun poet viseaza-alene Sub tei, ca un decor de feerii; Si daca a facut calatorii isi aminteste de serbari venetien?
In ritmul deprimant si monoton A unei muzici, ca un gramofon, Si sub comete-aprinse, o copila Pe-o banca isi imagineaza o idila.
Pe ninse-alei cu trandafiri, vin albe fete Pe cele mai frumoase, un trecator Vrajind cu magice hirtii in zbor, Le tot hipnotizeaza cu confette
Printr-o explozie de artificii, Iluminindu-i ochii stinsi, ca lutul, Vestala cea moderna-si plinge trist, trecutul, Incendiat de rosiile vitii.
Un amorez tradat, departe, pitoresc, Prin arbori lasa-acorduri vagi de titera inabusind prin cintec, doruri "te iubesc* Suspinuri, amitiri et cetera
Serbari de prin gradini provinciale,
Cu muzici, flori taiate si baloane
Serbari de nopti tirzii cu lampioane,
Placerea ce va cinta madrigale
Dar care da paloare tuturora,
S-a stinge cind cu pudra-i, aurora,
"Reginei" ascunzindu-i oboseala,
Va arginta, in paru-i despletit, beteala.
|