Asterne-ti pe coline ochii tai, Dezgheata primavara mea din nou ; Iar scalda-mi florile visarii in vapai, Imprastie-mi tristetea de cavou.
Alunga-ndepartate-nnegurari, Ce-atirna in ghirlande fumurii; Cu-o soapta da padurilor carari, Si claritate zilei plumburii.
S-opreasca parul tau in fluturare Salbatecul torent de vint, De linga ea, voi fi-n ingindurare Sa-mi risipesti monotonia pe pamint.
Arunca-ti ochii de-ametist in vai, Viata toarna dorului infrigurat, Zapezile-n troiene, de pe cai Topeste-le in lungul sarutat.
Renaste tot ce-a fost cu o privire, Din ochiul tau profetic, ca o stea ; Sint azi un biet mag in ratacire, Nimica nu mai stiu de soarta mea.
|