Sub bolta de ginduri intunecate
Eu mai pastrez deschise pentru tine
Din vremuri cind zimbeam spre zari senine,
Cararile de vis, neprofanate.
Te voi primi asa cum se cuvine ;
Cu florile privirilor curate,
Cu vorbe blinde si imaculate.
Cu tot ce a ramas mai bun in mine
Si urma ta, in suflet neclintita, Pe aurul marunt al amintirii O voi pastra pe veci intiparita.
Caci va veni si ziua parasirii Cind vei pleca deodata, ispitita De-un glas strein, indemnator iubirii
|