Cind liceal, suind pe sfori de zmeie Ravasul tremura de la pamint ; in prag, fugita poate de sub cheie, Credeam ca mi-l asculti cu nasu-n vint.
Cu anotimpul una si cu pomii, Aveai chemari de stima-n elesteie. Mi se parea ca-n ploi de vara gnomii Te-nfasurau in benzi de curcubeie.
Si numai in vechi linisti, inclestate Sub ruguri de galactice frunzare, Cuprins de indrazneli neexplodate, Alaturea-ti pluteam, o aratare
Luati de apa lunii in suvoi, Ne-am strins fara de tarm, cu-nfrigurare ; Din crestet pina-n talpi patrunse-n noi Sageata unei stele cazatoare.
Ca-ntr-un banchet silvanic de Florar, Simteam carena noptii cum se-nclina ; in inimi doua cupe de clestar, Curgea un vin de flacari si lumina !
|