In tara mea sint cintece si flori Si oameni plini de-atita voiosie ; Iar limpedele cer, privighetori Iti lasa-n suflet farmec, duiosie.
In tara mea sint codrii-n sarbatoare Si susura izvoru-nlacrimat; in tara mea-i iubire, visuri, soare, Si-atitea hore se-mpletesc prin sat.
In tara mea sint basme, pe cari le spun batrinii La gura sobei, iarna, cind sint troeni pe cale. in tara mea, din bucium, ciobani in jurul stinii Cind seara e pe munte, trimit o doina-n vale.
In tara mea sint mindre, sint sprintene fecioare in cari vorbesc viata, natura si cimpie ; Spre tara mea e dorul cuprins de-nfiorare, Si numai pentru dinsa mi-e amintirea vie.
|