Ma dor copiii orasului saraci, Cersind ca statui de zdrente, Fetele noptii sub ploi in cadente, Si luna-n grimasa de vircolaci.
E un ceas prielnic cind geniul solitar Pe ulita-n vint de caverne, Putred de tristetile eterne, Va oscila sub felinar.
Dar vietile amantilor cinta rumene de singe, Sau rid inabusite sub climatul zgurilor; In paturi de gheata strivirea gurilor, Prinde moartea-n mijloc si-o infringe.
Tu adu-mi tacuta, atit cit stii sa porti i In rasaritul de oftica si abecedare, Petale in ingindurare, Pentru anii fara tine morti.
|