Trec frunzele galbene, moarte, in zbor, De-a lungul desartelor strazi cenusii Iluzia verei plingind pina mor, Ca niste fiinte uitate, tirzii,
Pe cer parca-n semne de mare tristete Ori moare vreo lume frumoasa in noi ? Copacii toti par niste stilpi de noroi, Si casele ascund de durere-a lor fete.
E toamna bolnava, e toamna pustie. Trec frunzele galbene, moarte, in zbor ; Iar eu, o fiinta uitata, tarzie. Cu ele iluzii imi pling pina mor.
|