Intre noi se afla prietenul cu fulgere-ncrustat, Radiind nimb, sa credem in dimineti inaintea tuturor peste fintini de alte vieti Sufletu-i albise, nufar inclinat.
Astazi il alinta-n aromiri cazatoare Limbile frunzelor, toamna, credincioase, Si-n umblet se mustra pe carari ierboase De furnicile Domnului strivite-n calcare.
Pe un umar de prieten, cind il exalta
Febrele tristetii in torente
Miinile si le uita-n osteniri atente,
Ori cauta cu pasari si seva singuratatea-inalta.
Poienele cu sboruri supte de drosere Le incearca spinii in degete cum suna Si ochiul i se zbate cunoscind sub luna ; Planta-n care cerul plinse-mparechere.
|