Scapara din a mortii sura Pe brinci din colbul arsilor de vii, Printre mormanele de zgura Din lagar teferi, ultimii copii.
Picioare, ca sindilele de zmeu. Dar se urnesc. In ochi au fumul cetii. Prin valul spaimei, mirosul cel greu, Tresar. Au revazut lumina vietii.
Tisnind ca o sageata transparenta O raza fulgerind din soare-apune. S-a incurcat in joaca-i inocenta Prin sirma de inalta tensiune
In fata zbenguielilor solare, Copiii strins uniti intr-un manunchi, Privind intrebatori si cu mirare Zimbesc si cad cu totii in genunchi.
|