Totii anii albi, un bloc virgin de Paros, Au inceput in foc de vis sa arda, Si-o umbra grea, ca seara in chiparos, Deodata imi crescu, ariergarda.
Din vreun nadir dantesc parea prelinsa-n panta,
Gigantica nocturna planta, Cu flori de vagauna dintr-un strafund urit; Sa mi-o azvirl (gindeam) dulaului de timp, In Acheron s-ajunga, damnata, pin'la git De-o spintecam cu ochii, mai mult se imbina. Pindeam s-o vind, s-o las sa putrezeasca, Lung masurata-n ziduri de bina. Din neagra serpuire chinezeasca. Imi subtia amiaza minutare. Sa-i piara pofta rea de aparitii Pe brinci am ghemuit-o-ntre solstitii.
A evadat lunatecul meu nor
Fugind pe streasini, supt de un alean.
De-acolo imi strigase padurean :
- Daca ma-ntorc, e pentru-al frunzei dor
Acum e-aici. Sta-ntinsa dinainte, Ga un zavod puternic si cuminte.
|