Cind scuturai conturul in negrul vid al vremii,
Cu pilcul unor soapte sub evantai de bal,
La tarmul fara frezii imi coborise vela,
Si-n marea-ncet retrasa a cintului nespus,
Ramase fara golfuri paloarea unei stante.
Prin somn se-ntoarce cirma. Catargul in furtuna
Cu virful rupt cojeste naramza supta-a lunii.
In coasta biciuita-i epava mea naluca,
Talazurile clipei trecute-s peste dig;
Chemarile in cercul cicloanelor o duc ;
Auzi cum prin semnalul de cuvinte, lung te strig?
|