Virgil Teodorescu
Nastere: 15 iunie 1909, Cobadin, Constanța
Deces: 24 iunie 1987, București
Virgil Teodorescu a fost un poet, prozator, eseist și traducator roman, reprezentant al mișcarii literare de avangarda. Membru corespondent al Academiei Romane. A facut parte din grupul suprarealist roman.
S-a nascut la 15 iunie 1909 in comuna Cobadin, judetul Constanta Absolva Liceul "Mircea cel Batran" din Constanta.
Dragostea pentru poezie se manifesta de pe acum, publicand primele versuri in Anuarul liceului, dar adevaratul debut publicistic este adapostit de revista "Bilete de papagal' a lui Tudor Arghezi, in 1928, sub pseudonimul Virgil Rares. Urmeaza Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, specialitatea filologie moderna. Se apropie de miscarea avangardista, scoate chiar, in 1932, la Constanta, revista (efemera) de avangarda "Liceu", desfasoara in acest timp o intensa activitate publicistica si redactionala consemnata in revistele vremii: "Era noua", "Meridian", "Reporter", "Azi"si, mai tarziu, "Lumea Romaneasca", ambele conduse de Zaharia Stancu.
In 1935 scoate, la Bucuresti, impreuna cu Gellu Naum, " Tanara generatie ", considerata " revista saptamanala antifascista". in tot acest timp indeplineste si functia de secretar la Seminarul Pedagogic Universitar "Titu Maiorescu" din Bucuresti. Dupa al doilea razboi mondial poetul lucreaza ca redactor sef al sectiei de poezie a Editurii de Stat pentru Literatura si Arta. Desfasoara aceeasi activitate intensa si laborioasa in multe domenii; publica eseuri, articole de teorie si critica literara, foarte multe traduceri, lucreaza indeosebi in cadrul redactional al revistei "Luceafarul", al carei redactor sef devine din 1972; in 1968 fusese ales vicepresedinte al Uniunii Scriitorilor, iar dupa moartea lui Zaharia Stancu, in 1974, este presedintele acestui for pana in 1978. Din 1974 este si membru corespondent al Academiei. intreaga sa activitate literara este rasplatita cu distinctii romanesti (printre care si Premiul pentru Poezie al Academiei, pentru volumul Scriu negru pe alb, 1955) sau straine. Se stinge din viata la 24 iunie 1987.
Debutul tarziu in volum, in 1945, cu Blanurile oceanelor, certifica apropierea poetului de spiritul suprarealist, secondat insa de un sentimentalism deschis, uneori ingenuu, care surdinizeaza chiar si voitele imagini cosmaresti. Este, aici, un bun cunoscator al intemperantei lirice a suprarealistilor. in volumele ulterioare - mai putin realizate valoric, salvate in buna masura printr-o lirica erotica mereu proaspata in imagini - poetul se dezice formal de spiritul frondeur al suprarealismului, pentru ca, mai ales incepand cu volumul Corp comun (1968), sa se intoarca la vechile sale afinitati. Personalitatea lui se alcatuieste- doar aparent contrastant- din lirica inceputurilor, epatanta prin opulenta si exotismul imaginilor, si prin lirica de maturitate care se indreapta spre confesiunea simpla, deschisa, de amurg.
Volume de versuri:
Blanurile oceanelor, Bucuresti, Colectia suprarealista, 1945;
Butelia de Leyda, Bucuresti, Colectia suprarealista, 1945;
Scriu negru pe alb, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1955;
Semicerc, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Rocada, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Corp comun, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Blanurile oceanelor si alte poeme, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Repaosul vocalei, Bucuresti, Editura Eminescu, 1970;
Varsta cretei, Bucuresti, Editura Albatros, 1970 (editie selectiva in colectia "Cele mai frumoase poezii");
Poemul intalnirilor, editie retrospectiva, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971;
Ucenicul nicaieri zarit, editie selectiva, Bucuresti, Editura Albatros, 1972;
Heraldica miscarii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973;
Sentinela aerului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972;
Poezie neintrerupta, Bucuresti, Editura Minerva, 1976 (editie selectiva in colectia B.P.T.);
Ancore lucii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1977;
Culminatia umbrei, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1980;
Cat vezi cu ochii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1983.
Aruncatorul de bumerang a aparut in volumul Blanurile oceanelor, Bucuresti, Colectia suprarealista, 1945.
Calatorie a aparut in volumul Rocada, Bucuresti, E.P.L., 1967.
Sacrificarea lampilor a aparut in volumul Heraldica miscarii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1973.
Citeste si:
|
|
