Rochia ta seamana cu un caine de vanatoare care
Alearga prin oras
Intre noi e acest lubric obiect
Cu care nici unul din noi nu are nici o legatura
Ca o pata de sange pe o cizma perfect lustruita
Si de pe care nu se mai poate sterge
Oamenii aduna pietre rotunde inverzite de saliva
Si isi astupa gura pana la sufocare
Sub privirile noastre sfasietoare
Femeile impletesc rochii de cearcane adanci
Pe care le imbraca si le dezbraca foarte tarziu
Sub lumina tulbure a lunii.
Pune poezia Mainile tale pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.