De-as putea clipei dainuire sa-i dau,
De-as putea, macar odata
Sa simt ca-i aici, cum stele treceau,
Sa simt ca nu-mi e luata,
De-as putea, clipa as tine-o,
Pentr-o viata sa fie a mea,
De-as putea, viata as da-o
Doar sa stiu ca va fi si ea
Candva de mult, intr-o noapte
Lumini eterne pe cer erau,
Si n-am crezut ca ele toate
In umbra ei umbre erau.
Si acum, cand toate-s vii,
Lumea mea, cu ea s-a stins,
Si ori cat viata as privi,
Fara ea, totu-i invins.
Pasii ei, ce-n adancuri sclipesc
Atat de lini, acolo ma vor,
Si-as vrea sa ajung, sa o privesc,
As vrea sa stie ca-s a lor.
Dar ea nu e, eu nici n-am fost
Si nimic nu va mai fi,
Caci ce-ar putea avea vre-un rost,
Intr-o clipa s-ar sfarsi.
As da tot, sa pot da tot,
Doar sa stiu ca s-ar putea,
Si as fi al raului clopot,
Iar malul ei ar fi ea.
As intoarce-o, dar eternul
Al sau drum il va urma,
Iar in visul meu, totul,
Doar pe ea o va chema.
|