Jurnalul
De pe front iti scriu poate ultima-mi scrisoare
Dintre atatea straini ce frati imi sunt acum,
Departe de casa, intr-o straina ninsoare
A lor e a mea soarta, al meu e a lor drum.
Tineri suntem toti, adunati de pretutindeni,
Luati din familii ca maine sa fim eroi,
Soldati fara nume, ce ieri am fost oameni,
Departe de lume, uitati fom fi si noi.
E frig aici. Focuri se topesc, ratacind in vant,
E liniste si nimeni nu pare a dormi,
Multi mai sosesc, tristi si plangand,
Ne gandim la voi, stiind ce va veni.
Si sper ca esti bineSi te rog copila, nu plange,
Roagate pentr-un suflet, pentru inima ta,
Caci de-acum soarta ne poate invinge,
Poarta-ma in vis si eu in gand te voi purta.
Si intr-o zi ce pare atat de departe,
Intr-o zi, liber voi fi din nou,
Ma voi intoarce atunci, in visul de o noapte,
Langa tine pe veci, umbra unui ecou.
Si orice soaptele iti vor spune,
Cu orice ele de te vor minti,
Crede in noi, tu crede in mine,
Caci iubirea mea in tine va muri
Si acum cand intunericul ne inconjoara,
Cand tu esti departe si eu nu mai sunt,
Ma invelesti si raza-ti aici coboara
Din cerul tau, langa mine, pe pamant.
|