Testamentul II.
Cand raul din basme il voi trece
O lumanare lasati-mi ca lumina
Pe drumul Uitarii, iar pe trupu-mi rece
Un sarut, ca visul sa mi-l stinga.
Fiti sinceri si nu plangeti,
Voi ce pentru mine n-ati zambit,
Si spune-ti, de ce credeti
Ca printre voi eu am trait?
Sunt un strain ca atatea
Ce in fata portilor trec,
Singuri, raspandid povestea,
Doar ei stiu ca eu plec.
Si nu regretati nimica,
Iar eu de mult nu mai regret,
Caci m-ati invatat a uita,
Si eu va uit acum incet.
Voi fi liber pe campia eterna,
Si cerul de o stea se va elibera,
Lasa-ti uitarea peste voi sa vina,
Ca ea s-ajunga-n marea sa.
Iar eu va iert. Si sper ca si voi
A ierta veti invata,
Fara lacrimi si fara flori,
Lasati-ma sa pot pleca.
|