Vara-n iarna ta
bat vanturi reci, pomii de straja
vor sa inghete dorinte boeme,
mistuie luna, pluteste o vraja,
iar eu te alint cu timide poeme;
se-aud in surdina colinde in cer,
vecernia iernii naste-n cuvinte,
ingerii canta, din nou, leru-i ler,
lacrimi strivesc de luare-aminte;
vom fi iarasi oameni de zapada,
gazde bune la o cina-mparatesca,
vor veni uimiti copiii sa ne vada
fiindca nimeni nu o sa lipseasca;
suntem ninsi iubite, pana la amurg
inimile noastre vor fi catedrale,
serafimi colinda si din stele curg
blande mangaieri ce cobor la vale;
hai in toata iarna sa sfidam urgia
si prin simfonia fulgilor de nea
s-aruncam departe iarasi nostalgia
lasa-ma sa fiu vara-n iarna ta
( @ Lusiana Dragusin ) |