Noi toti eram stransi in Sala Peisajelor
si oricine ar fi intrat acolo sa ne vada
n-ar fi crezut ca sunt peizaje
fasiile acelea de texturi sau simple culori.
Desigur, noi am intrat acolo,
fiindca suntem studenti la Facultatea de Pustnici.
Si nu ne spunem nimic,
fiindca nimic n-ar fi spus cuvintele.
Si chiar un gand de gandeam,
s-ar fi auzit zgomotos, ca un tipat
Dar, fiind student la Facultatea de Pustnici,
eram obisnuit sa imbrac
acele alge ale tacerii
de care multi au si uitat sa se ingrijeasca
Eu si cu algele eram acolo,
peisajele acelea ne faceau
sa evadam din determinism.
"Evadare din determinism" -
suna ca o noua reteta de prajitura
ultimul racnet le dernier cri
le dernier gris
un gris care nu se va ofili
cu vremea |