o existența petrecuta printre
vagoanele cu branza topita și placinte
(vorbesc serios am mancat atatea cutii hochland
incat pot sa fac o cale ferata pana la satu mare
- dar caile ferate nu mai sunt la moda)
printre blocuri gri
dincolo de care banuiesc orizontul
ca un animal al speranței
colorat de sarea marii
și aș fi vrut sa cresc un munte in gradina
un munte in gradina
de care sa se loveasca norii
precum valurile marii
atat. nimic mai mult. |