| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
In vie de Tudor Vianu Eu vin la tine-n vie : te rog sa ma primesti. Iti voi culege via si-ti voi propti butucii, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
POEZIA DRAGOSTEI II - AUTOR, MARIANA CARDEI
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul ZORI SI ASFINTIT
|
|||
|
NICOLAE L-a adus Suzi acasa, intr-o vara mai demult, s-au placut si impreuna catva timp au petrecut. L-am tratat ca pe un fiu, ce s-a intamplat nu stiu, Imi zice si acum mama, pe el Nicolae-l cheama. Nu e Tarul Nicolae si nici fante de Obor, E baiat de Colentina, istet, si curtenitor. Ca nu-i Sfantul Nicolae, este purul adevar, prietenii il striga Nicu si-i baiatul lui taticu. Pentru Suzi, Nicolae uneori e Nicusor, isi dorea probabil fata sa aiba un fratior. Nu le-a fost dat impreuna sa isi faca viitor, Soarta i-a ales pe altii sa fie perechea lor. Toate, una peste alta, sunt o lectie de mareata, ei vor fi mereu prieteni bucurandu-se de viata. MARIE, DRAGA MARIE, Azi iti daruiesc o floare Sa ti-o prinzi la cingatoare Sau poate la palarie Cum iti place tie. O floare de busuioc Sa-ti poarte noroc. "La multi ani!" O alta Marie. VIS Ma cuprindeai timid in brate, ma sarutai, ma dezmierdai si imi sopteai cuvinte tandre, cuprins de vraja imi zambeai. Eu m-am lipit usor de tine, cu un sarut te-am rasfatat, eram doar noi la tarmul marii si briza adia spre larg. Se-ntunecase orizontu-n zare si intr-o clipa am vazut, cum Luna-n nori a disparut luand cu sine marea. Sinistru totul imi parea. dune, nisipuri miscatoare si pescarusii-n zbor gemeau nemaigasindu-si de mancare. Deodata insa m-am trezit in dormitorul insorit de la Hotelul "Comandor" avand in fata marea Verde ca jadu-i Marea Neagra, valurile-s creste de spuma alba, cu alge si cochilii impodobiti acasa ne-ntoarcem bronzati, fericiti. IDILA Privirea ta ma tintuia avida-n asteptare, am tresarit si am raspuns la marea ta ardoare. Iubito, incet ai murmurat, esti marea provocare Un camp magnetic ne unea in al iubirii vals si-n clipa care a urmat m-ai invitat la dans; treceam in urmatorul an, mai era doar un pas. Sfioasa, lent m-am ridicat, cu-n zambet m-ai imbratisat. O vraja veche de cand lumea ne cuprindea feeric si ochii tai ma adorau sclipind in intuneric. Frumosi si fericiti eram, cu patima ne sarutam. O aventura amoroasa ce ne-a unit pentru vecie sadindu-ne in suflet dorul de dragoste si poezie. FAUN - ZEUL FECUNDITATII Pe luciul lacului gliseaza - frumoasa, dulce, libertina, in voaluri fine - o codana - o libelula diafana . In ritmul muzicii-n surdina, cu gratie de balerina, cu gesturi ample-si exhiba al corpului mister. Prin dansul ei marturiseste iubirea pentru printul care i-a daruit ieri un buchet din albe lacrimioare. Din fundal tasneste Faun si incearca sa o fure, s-o duca-n poiana verde din tainica padure. In brate-o ia si-n piruete aluneca pe gheata, pe "Bolero" de Ravel o cucereste plin de zel. Este dorinta patimasa ce-i captiveaza si-i uneste intr-un sarut prelung si gheata-ndata se topeste. Aplauzele-n cascada consacra fecunda pereche, pe Faun deghizat in print si muza eterna poveste. POEZIA DRAGOSTEI Intai mi-a aparut in vis - satucul interzis Apoi, a fost un inceput, cand in Iran l-am revazut; si-n Tehran, la "Azadi", am ascultat -" Mahtumkuli". Se transformase, peste noapte visul in realitate. N-a fost decat un inceput am revenit si-am cunoscut o arta veche minunata in aur si argint lucrata, cu multe pietre pretioase, comori - covoare din matase. O arta veche de cand lumea, transmisa-n timp din tata-n fiu, infrumuseteaza stilul si face banii in pustiu. O fresca fina - "Persepolis", din al istoriei abis - pe-un samovar placat in aur e pentru mine un tezaur; servesc ceaiul matinal, pe un covor oriental. Savurez vre-o trei smochine, gandu-mi fuge iar la tine beau si o cafea turceasca mintea sa imi limpezeasca, si citesc pe indelete la www.Poezii.biz versurile ce le-ati scris. Motanu-mi toarce-alaturea cat fumez o narghilea, tutun cu arome fine, pregatit doar pentru mine Ce galbena era hartia cand am citit eu poezia si n-am stiut a cui era Acum stiu, era a ta. poezia pe papirus in farsi caligrafiata, scrisa de Mahtumkuli, pentru iubita lui Mengli, sub pseudonim Fraghi, chiar si-n romana tradusa era-n vitrine expusa Si nici nu a trecut un an ajuns-am in Turkmenistan; la Ashabat de buna seama unde doru-acum ma cheama. S-aici poetu-i disputat ca granite n-au existat Nomad a fost poetul care n-avea in traista nici mancare; cu ce sa-si cumpere iubita spre care-l atragea ispita? A fost un doct, la vremea lui mostenitor al tatalui ce-n stihuri i-a transmis povata s-asculte ratiunea-n viata. In multe limbi a fost tradus Poetu-avea multe de spus De-aceea chiar si la turkmeni a fost tradus de Porojeni - cu multa truda si migala intr-o romana literara. L-au prezentat in zi de gala la monument - de buna seama. Si oare cine poate sti, a fost prezent Mahtumkuli? FINAL DE SEPTEMBRIE O zi splendida de toamna, cer senin fara de nori, Soarele-i o mangaiere pentru noi, frunze si flori. E toamna cu sine-mpacata, asa cum sunt acum si eu, ca-n ziua asta minunata aniversez odorul meu. In casa mea e sarbatoare, mi-am implinit inca un vis, e o placere sa fii mama, un sentiment de nedescris. Trecut-au anii si iubirea s-apropie de apogeu ea si-a cladit propria-i viata, dar mi-e alaturea mereu. Cand o privesc sunt fericita este asa cum mi-am dorit un suflet mare, minunata, frumoasa, fina, delicata. E chibzuita-n tot ce face de parc-ar fi un sef de trib tenace si ocrotitoare Florence-Susanne-i un motiv. E creatoare, inventiva, o citadela-i casa ei si timpul liber si-l petrece alaturi de amicii sai. 38 de toamne-s toate - colier de nestemate "La multi ani!" si sanatate sa ai timp sa faci de toate VREAU! Sa traiesc ce-mi este dat, sa ma iubeasca un barbat, sa fiu din nou indragostita si sa tresar, cand sunt dorita. M-am saturat de toti acei ce vor sa fie iubiti ei. Sa tot ascult la nesfarsit ce-au fost, pe cine au iubit. S-ascult intruna lamentari, sa mi se puna intrebari; nu-i sunt nimanui datoare, este locul meu sub Soare! Ce a fost, s-a terminat! sa-mplinim ce ne-o fi dat. Avem dreptul sa traim, sa speram si sa iubim. De ce sa fim sacrificati sa ne simtim vinovati? Viata-i, pentru fiecare, darul primit la nascare. Fiecare isi urmeaza un singur drum - Visul lui, care-l poarta-n alte sfere si-n abisul timpului. Vreau, in zi de sarbatoare, sa-i primesc surazatoare, cu placere, dragastoasa, pe cei dragi, la mine-n casa! CLIPE DE VIATA Divina-i cararea ce duce in padure, Si este strajuita de rugii vezi de mure. Un palc de violete Si doua, trei branduse. Cu albe floricele Gatiti-s corcodusii. Cuprinsi de incantare Urcam vioi cararea, Un verde crud mijeste, Senina este zarea. Ma strangi usor de mijloc, Si eu ma prind in joc, Sarutul tau ma arde, Tot trupul imi ia foc. Ma-nvaluie dorinta Pe care o traiesti, O patima nebuna Cand spui ca ma iubesti. Si inima imi bate In piept atat de tare, Incat am sentimentul Ca sunt nemuritoare. Se poate sa ai parte De dragoste in viata. Dar frenezia clipei O data te rasfata! O ciuta speriata Rasare in carare, Se duce sa s-adape, Ca cerbu-i la izvoare. Acela e momentul In care procreeaza, Iubirea-i confirmata Cand iedu-si alapteaza. CRED! Cred in bunul Dumnezeu Si in steaua norocoasa, Cred in Soare - central astru Si in dragoste, sunt Leu. Am trait o odisee, Ca sa-mi aflu implinirea, Ma bucur ca sunt femeie, Mi-am indeplinit menirea. Am avut noroc in viata, Desi am muncit din greu, Am o fiica minunata, Draga sufletului meu. Simt Pamantul sub picioare, Scrutez zarea, iubesc marea, Imi plac muntii si natura, Simt in inima caldura. Anotimpurile-n goana Ne-mbie care de care, Sa gustam splendoarea vietii, Atat cat traim sub Soare. Da-ne, Doamne, sanatate, Sa le implinim pe toate, Sa traim ce ne-a fost dat, Multumim ca ne-ai creat! APEL Opriti razboiu-n lumea mare, Sa fie iar pace sub Soare! Chemati-va trupele acasa, Nu faceti iar ura de rasa! Mor zilnic zeci de combatanti Si voi nu va ganditi Ca-i asteapta-n prag sotii, Frati, surori, parinti, copii. De criza pareti speriati, Voi v-ati pierdut in lupta frati? Ati crescut fara parinti, Rugandu-va sa nu muriti? V-a ranit pe voi vreo mina? Voi va plimbati in limuzina, V-ati imbuibat pe seama lor, Nici nu va pasa de popor. E plina lumea de infirmi, Dar pe voi nu va doare, Pamantu-i de sange-mbibat, Orfanii mor de foame! Parintii plang indurerati Cand pier a lor odoare, Chiar si eroi de-i declarati, Mai are vreo valoare? Mor oameni simpli si copii, Ranitii putrezesc de vii. Treziti-va, cat nu-i tarziu, Sa nu pierdeti si voi un fiu! Mai bine purtati tratative Sa fie pace si iubire Nu investiti banii in arme, Salvati batrani ce mor de foame! De ce tot clasa muncitoare Sa dea tributul cel mai mare? Treziti-va, nu fiti misei, In jungla nu traiesc doar lei!! IUBIRE Am plecat sa colind lumea cea mare, scaldata de ape, iubita de Soare, si chiar mi-a placut ce-am vazut, dar m-am intors deoarece-mi place mai mult, ceea ce vazusem inainte de a pleca: tara, orasul, casa, gradina, tihna caminului si dragostea din inima ta. Din salcii, ramuri albite de promoroaca se-pleaca spre lacul de clestar. Luna argintie, cu mantia-i brodata-n stele, vegheata de Luceafar, Pamantu-l lumineaza. Mulate-n rochii negre din catifea, ciori zgribulite poposesc croncanind pe Altarul de gheata al Iernii. Pretutindeni, zapada viscolita-n troiene acopera discret pacatele omenirii. Aduceri aminte ma coplesesc. inima-mi bate navalnic, freamatand de iubire. Ferestrele-s pictate-n dalbe flori de gheata, focul incalzeste caminul si lumina difuza creeaza magie. Impodobit cu globulete si ghirlande din beteala bradul cu cetina de jad straluceste-n intuneric. Asemeni unui covor matasos, intinsa pe podele, blana ursului polar mangaie trupurile frematande, cuplate-n dansul frenetic al dragostei. Privirea ta ma tintuieste licarind in noapte, gura-ti insetata-mi soarbe roua vietii, atingerea buzelor fierbinti ma infioara. Bratele avide ma cauta, ma cuprind, soaptele dragostei imi incanta auzul, mainile-ti aluneca pe sani, ma dezmiarda, si-n clipa urmatoare, lava vulcanului erupe revarsandu-se fierbinte in campia fertila, la poalele Muntelui Venus, intr-un extaz profund. Cutremurul propaga iubirea-mpartasita si-n valuri leganati, traim a vietii clipa. Este iubirea simpla, in marea ei splendoare, ce-n clipa procreerii-i forta creatoare. In linistea deplina ce-nvaluie chiar zorii visam la nemurire, visam mostenitorii. Si iata-n plina toamna, de dimineata-n zori, s-a nascut o fetita, o floare intre flori. ASTEPTARE Astept sa vina clipa, din nou sa ne iubim. Mi-e tare dor de tine, esti cerul meu senin! Va fi o sarbatoare, din ochi ne vom sorbi, dorinta patimasa-n cascade-om retrai. Sunt oaza-ti insorita, sunt ultimul popas, din crampeiul vietii ce ne-a mai ramas. Vocea-ti frematanda - o soapta de iubire, ce-mi mangaie auzul, talaz de fericire. Sarutul din preludiu, tandru, si patimas. imi parjoleste trupul fara sa-mi dea ragaz. Ma simt ca si o coarda vibranda sub arcus, si intru-n rezonanta cand Luna a apus. O liniste profunda s-asterne-n patul moale. Tu ma tii strans in brate si Soarele rasare. Cand buzele-ti soptesc "doar pe tine te doresc!" , ma simt ca o printesa iubita, adorata Si as vrea sa fim iar tineri, sa retraim viata si sa ne trezeasca cocosul dimineata. ORHIDEEA ALBA Orhideea alba-i floarea ce-n buchete adunata, spre altar poarta mireasa, ca si ea - imaculata Dup-o noapte instelata, se trezeste-nfiorata, si-si deschide lent corola-n ametiste irizata. Sub cupola de topaz, Soarele ochii-si mijeste si priveste spre Pamantul ce la viata se trezeste. De pe-un ram inmiresmat un colibri-n jur priveste, zareste, scaldata-n soare, orhideea, etaland margaritare. El incepe s-o curteze, roua-i soarbe c-un sarut, savurand apoi nectarul dulce, fin, necunoscut. Orhideea-ndragostita il rasfata iubitoare, cu miresme il imbie si-l cuprinde-ntre petale. Soarele-i scalda in raze aurii, stralucitoare, poleindu-le-n carate dragostea nemuritoare. CAND TE PRIVESC Cuprins de pasiune, m-atragi usor spre tine privirea-ti straluceste, Eu ma topesc de dor. Ne celebram iubirea cu dragoste profunda, traind a vietii clipa, pe Altarul lui Amor. Cand te privesc, Ioane, ma vad ca-ntr-o oglinda, cu sangele in clocot si dragoste-n priviri. Aceeasi patima ne dogoreste-n inimi, traim momentul, clipa si apoi, murim Renastem din cenusa, nu stim a cata oara, si retraim mirajul la fel ca la-nceput. Fericiti suntem, in fine, ca vrut a noastra soarta sa ne dea cadou iubirea, si sa nu ne mai desparta. PAMANTUL Planeta albastra-i Pamantul inconjurat de ape si chiar scaldat de ele, este al vietii leagan sub cerul plin de stele, in zori e plin de roua, ziua surade-n Soare, apusu-l racoreste cu-nmiresmata-i boare. Pamantu-n anotimpuri isi schimb-a lui culoare, verde-i primavara cand glia prinde viata, si este galben vara cand Soarele-l rasfata. Toamna, arama frunzei ii da a ei culoare. Secatuit de vlaga il afla mandra iarna si-i inveleste trupul in stratul de zapada. Pamantul hiberneaza, profund se odihneste, in trup ii fierbe lava si inima-i zvacneste. Perpetua-i existenta protejata e de Soare, de Luna, in timp de noapte, si stele stralucitoare. Luceafarul diminetii ii trimite a lui raza sa-i trezeasca muritorii ce inca profund viseaza. Desteptat din nou la viata Pamantul ne ocroteste, ne hraneste cu-a lui roade, cu apa ne racoreste, Ii inaltam in slava imn de multumire, din rasarit de soare si pana la apus. El ne sustine viata prin roada lui bogata, ne odihneste noaptea cand Luna este sus. Pamantu-i nemurirea, suflarea-i trecatoare, contactul cu pamantul e-a vietii desfatare. Ne nastem din tarana fiinte muritoare si-ntreaga noastra viata traim o transformare. Pamantul ne primeste, pe noi, pe fiecare, cand dam tribut viata din Lumea trecatoare. Intrebare Venim in asta lume deplin increzatori, destinul ne promite iubire si comori. Invatam sa cerem apa, mancare, dragoste mare, simtim ca mama si tata sunt fiinte iubitoare. Gangurim si facem pasi suntem tare dragalasi cercetam jucarioare, ne ridicam in picioare. Invatam pe rand cuvinte, recunoastem pe parinte, stim sa zicem mama, tata, de plimbare suntem gata. Sapte ani avem nevoie sa-i intram lumii in voie si toti suntem educati de parinti, bunici si frati. Acumulam cunostinte si ne punem trei dorinte sa fim mari, sa fim iubiti, si sa traim fericiti. Adolescenta ne-nvata ce sa pretuim in viata: bogatia sufleteasca cu iubirea ei fireasca. Muncii ziua-i daruim, dragostei a noptii boare. si in zorii diminetii sorbim din nectarul vietii . Viata este o-ncantare, ne farmeca, ne vrajeste, si-n vartej turbionar spre adancuri ne taraste. Iata, toata omenirea, fara sa vorbim de rasa, cand imbatraneste moare parasindu-si a ei casa. Intrebarea ce se pune si raspuns inca nu are "Cum putem ramane tineri si plini de ardoare?" Am trait toti odiseea si am daruit urmasi sa descopere enigma plina de suspans. "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" este inca doar povestea scrisa intr-o carte. Perpetuu Sufletul, divina forta creatoare de viata, omenirea-nsufleteste dandu-i duh si cutezanta. Suflet si trup, un intreg ce iubirea o anima, simbol al trairilor, torta vesnica, sublima. Sufletul e raza care lumineaza cursul vietii, facandu-ne buni si tandrii chiar din zorii tineretii. Sufletu-si cata pereche, dupa datina straveche, si-atunci cand o gaseste o minune se-mplineste. Suflet bun, marinimos, dragoste, afectiune, esenta iubirilor ce anima-ntreaga lume. Azi, traindu-ne viata, arsita ne parjoleste, este a iubirii vraja ce alt suflet plamadeste. Am primit si am dat viata, intretinem focul viu, toti suntem datori s-o facem cat nu-i prea tarziu. Arar Sunt ofilita si ma doare, am fost candva incantatoare. Prietenii curte-mi faceau si unii-n taina ma iubeau. Eram cocheta, rasfatata, ravnita, mandra, rafinata. Sincer, pledez nevinovata! pe-atunci eram imaculata Arar, in noptile cu luna, doresc sa fim iar impreuna. Astept, dar totu-i in zadar Tu ai plecat si n-ai habar. Acum, trecutu-ndepartat imi pare un vis estompat. Sa te urmez n-as fi putut, aveam o fiica de crescut. Sa joci la loterie-nvata cand nimeni nu te mai rasfata. Deci, fa hazardul, circumstanta, sa-ncline usurel balanta. M-am resemnat, insa e greu, o stie doar sufletul meu. De aceea, voi - amicii mei, sa nu ramaneti singurei. Copiii-si traiesc viata lor, dati frau liber viselor! Armonie In savana linistita, Leoaica se odihneste, isi mijeste usor ochii si in jurul ei priveste. Nici o boare nu adie, totul pare nemiscat, Soarele-i o valvataie, aerul infierbantat. Leutul ei, pus pe joaca, de coada o tot apuca, incet se rostogoleste si apoi o ia la fuga. Totul este-n armonie, Leul din tufis apare, ii priveste pret de-o clipa, si isi vede de plimbare. Chef nu are, enervant, scaieti-i atarna-n coama si un spin negru in laba chiar acum l-a intepat. Scoate-un raget ragusit, si lungit in iarba mare spre leoaica lung priveste, cersind indurare. Si, leoaica-i tot femeie, cum sa-l vada suferind? Ea cu dintii-i scoate spinul si il linge maraind. Intuiesc, Regele junglei, mandrul Leu cutezator, ii va oferi Leoaicei nopti fierbinti, pline de amor. Dansul lebedelor Doua lebede frumoase, elegante, gratioase, una alba, alta neagra patinau pe gheata alba. Istete si jucause cochete - chip de papuse, delicate si gingase la glume erau partase. S-au placut instantaneu cand la scoala s-au vazut, ochii cu priviri poznase multe victime au facut. Desi putin diferite, erau suflete pereche, sezand in aceeasi banca se distrau discrete. Se-nvarteau in piruete, radeau de cadeau pe spate, si isi povesteau succesul repurtat pe inserate. Fiecare, viitorul si-a cladit in felul sau, si-au ramas bune amice, ceea ce nu vezi mereu. In zile de sarbatoare si-n concedii, cand se poate, isi petrec vremea-mpreuna indrugand "verzi si uscate". Ce frumoasa este viata, cand iubirea te rasfata si-ti roiesc in jur prieteni, in feeric dans pe gheata. Un spectacol de magie dansul lebedelor pare, sotii le privesc cu patos plini de incantare. Mandri-s de norocul lor, frumoase copile, au stiut pe cin-s-aleaga, fie-le de bine! Intrebare Venim in asta lume deplin increzatori, destinul ne promite iubire si comori. Invatam sa cerem apa, mancare, dragoste mare, simtim ca mama si tata sunt fiinte iubitoare. Gangurim si facem pasi suntem tare dragalasi cercetam jucarioare, ne ridicam in picioare. Invatam pe rand cuvinte, recunoastem pe parinte, stim sa zicem mama, tata, de plimbare suntem gata. Sapte ani avem nevoie sa-i intram lumii in voie si toti suntem educati de parinti, bunici si frati. Acumulam cunostinte si ne punem trei dorinte sa fim mari, sa fim iubiti, si sa traim fericiti. Adolescenta ne-nvata ce sa pretuim in viata: bogatia sufleteasca cu iubirea ei fireasca. Muncii ziua-i daruim, dragostei a noptii boare. si in zorii diminetii sorbim din nectarul vietii . Viata este o-ncantare, ne farmeca, ne vrajeste, si-n vartej turbionar spre adancuri ne taraste. Iata, toata omenirea, fara sa vorbim de rasa, cand imbatraneste moare parasindu-si a ei casa. Intrebarea ce se pune si raspuns inca nu are "Cum putem ramane tineri si plini de ardoare?" Am trait toti odiseea si am daruit urmasi sa descopere enigma plina de suspans. "Tinerete fara batranete si viata fara de moarte" este inca doar povestea scrisa intr-o carte. |
|||
Pune poezia POEZIA DRAGOSTEI II - AUTOR, MARIANA CARDEI pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |