TRECE TIMPUL
Alaltaieri, eram ieduta
saream sa rup cate-o crenguta
cu flori albe de salcam,
apoi m-ascundeam in fan.
Ieri, am fost o veverita
mandra de a mea codita,
rontaiam alune verzi
si alergam prin livezi.
Astazi sant o pisicuta
gratioasa si draguta;
languroasa ma dezmierd,
intre perne, acum, ma pierd.
Maine - o vulpe sireata,
voi da iama in poiata
sa umplu un cos cu oua,
ca peste o zi, pui de aur vor iesi.
Poimaine, ca o leoaica
imi voi apara puiutii,
voi vana sa le-aduc hrana
sa creasca micutii.
Trece timpul si iubirea
zi de zi sporeste
Bine-mi sade sa fiu mama
dagostea-mi prieste!
BIANCA
Era zi de primavara cand ne-am cunoscut
ziua noastra a femeii, candva, mai demult.
Ma dusesem hotarata sa o infiez
si-am vazut-o cum se-nvarte ca un titirez.
Mica, alba, delicata, ca un fulg de nea,
un mic ghemotoc de blana spre minge sarea.
Nu avea mustati, sprancene, ca si le arsese
ochii - doua albastrele chiar atunci culese.
Roze purta in urechi, roz era si nasul,
blana alba de hermina, sprinten avea pasul.
Coada-i flutura semeata ca si un stindard,
era fina, delicata, avea suflet cald.
M-am decis in graba mare sa o iau cu mine
langa inima sub haina, ca sa-i fie bine.
O mica salbaticiune se zbatea sa scape
miorlaind pe-un ton sinistru, sunete ciudate.
Am ajuns cu bine-acasa, unde fiica mea
a fost nespus de uimita vazand-o pe ea.
Coup de foudre, eu as zice, fiindca din priviri
si-au declarat pe vecie marile iubiri.
A intrat in viata noastra cu iubirea sa
Ne-a adus si mangaiere cand se alinta.
Ne-a iubit pe fiecare dupa placul sau,
a plecat din viata noastra si ne pare rau
SIX
Leganandu-te alene cu codita fluturand
tu veneai timid spre mine, aerul adulmecand.
Si luandu-te in brate, cand in ochi eu te-am privit
inima-mi batea, nebuna.m-am indragostit.
Six motan siberian, cu blanita moale
mi-a adus in viata mea clipe de incantare
Ca un tigrisor vargat, are ochii de agat,
nasul pas, negre labute ca niste pernute.
Tandru face-o plecaciune si-si indreapta coada,
cu urechile ciulite isi priveste prada.
Nici o sansa nu mai are porumbelul care
se aseaza pe o craca toropit de Soare.
Si la masa uneori mancam impreuna
una mie, una tie, de ce mai putine mie?
Cu labuta semn imi face sa-ndrept greseala
ca si lui friptura-i place cum o face Mama.
La sfarsit de saptamana cand stateam la masa
el era primul servit ca un domn acasa.
Dupa ce-si umplea burtica si se alinta
in pozitii cam ciudate lenevea pe canapea.
Si apoi, spre asfintit, cand se lasa seara
pisicutele vecine, ii tineau cararea.
Ca era focos motanul, tare iubaret
si-l chemau toate in noapte - vino Sixulet!
JOHNY
O rusoaica blonda, mica, tinea-n brate un catel
si plangea ca a ei mama nu il accepta pe el.
Cand l-am adoptat pe Johny era tare dragalas
in surtucul lui cel negru si cu albul guleras.
Cand s-a cunoscut cu Six, au fost foarte fericiti
stiau doar ca sa se joace si s-adoarma-nlantuiti.
Alergau prin iarba mare, sub visinii parguiti,
aveau pofta de mancare, cat sa creasca linistiti.
John era plin de-ncantare, vreme de cateva nopti
a dormit cu el in brate, mai desparte-i daca poti.
Apoi intr-o buna zi, nu mai stiu ziua in care,
mi l-a dat mie in grija - mama are fiecare!
Si-au crescut ai mei baieti Six si Johny impreuna
Parca nu-ti venea sa crezi ca vor face casa buna.
Au uimit o lume-ntreaga, pe toti care i-au vazut
Neputand sa inteleaga un miracol absolut.
S-au facut baieti de treaba, Johny curtea o pazea
Alerga apoi in strada, cunoscuse o catea.
Six pazea casa de soareci si ma alinta pe mine,
luam masa impreuna, la toti sa ne fie bine.
Eram bucuroasa tare, cand pe Johny-l fluieram
alerga zglobiu spre mine, ce bine ne-ntelegeam.
Insa intr-o buna zi, Johny nu a mai venit
n-am sa aflu niciodata pentru ce ne-a parasit.
BILLY
Siamez Billy era, cu blana de catifea,
urechi, coada si labute ca o boaba de cafea.
Ochii, ce sa mai vorbim, albastrii ca apa marii,
uneori si mai senini in lumina blanda-a serii.
Nasul negru de taciune si mustati feline,
ce adulmeca in aer, prada care vine.
Un atlet, bine facut pentru vanatoare,
dintr-un salt era in pom, prada sa-si doboare.
Este tandru, dragastos, stie sa s-alinte,
toarce chiar un cantecel, ce-i trece prin minte.
Si cand a crescut pisoiul devenind motan
si Sultanul cu haremul parea baietan.
Ca se-ncinse nunta mare in gradina cu umbrar
si pisicile vecine intonau imnul barbar.
Mi-ar placea sa-i vad urmasii - micuti pisoiasi,
leganandu-se pe labe, mici si dragalasi.
MAGNOLIA
Pe strada mea, magnolii albe,
sub Soare au prins viata,
Din zori si pana-n asfintit
mireasma ne rasfata.
Cuprinsi de vraja, pe-nserat
mai facem o plimbare,
Sub albul lor imaculat
imi furi o sarutare
Dar iata ca a rasarit
Corabia celesta pe
valuri de nori lunecand
si stele-i fac orchestra.
Efectul albului sublim
oniric este-n noapte,
Simti puritatea suspinand
si-a vantului dulci soapte.
De pe-o alee, la parada,
invesmantate-n roz-bombon
magnolii tinere, suave,
tintesc al Primaverii tron.
Mirificul piersic zambeste
imbujorat de-atata saga,
pregnant parfum exala el
si le dedica un rondel.
CASTANII
Azi castanii-s plini de floare, si afara este soare,
m-au atins cateva raze si chipul imi lumineaza.
M-as plimba dar n-am cu cine, si singura imi e bine
trag in piept aerul rece, e aproape ora zece.
M-as plimba pe o alee, dar sunt singura femeie
si parca nu-mi sade bine sa ma plimb fara de tine.
Mai bine rezolv probleme si pornesc pe jos alene
cu o ora mai devreme, inspre Arcul de Triumf.
Mireasma castanilor, ma indeamna sa-i privesc
sufletul sa-mi incalzesc, ochii sa-mi inveselesc.
Acum totul este verde, iarba proaspata si parcul
pun intr-o lumina noua barca ce anima lacul.
Despletite salcii cata in a lacului oglinda
etalandu-si matisorii - primavara s-o convinga
sa scalde-n raze de soare boboceii ratisoarei
ce trec in sir indian leganandu-se pe un val.
Lalele pline de roua s-au deschis discret spre soare
in culori ce le arata in intreaga lor splendoare.
Liliacu-i tot o floare, alb si mov, o incantare
Si un zumzet de albine dintre tufe vine.
ALARMA
Ursi, mistreti si alte animale
traiesc din ce in ce mai greu,
fiindca nu au de mancare
si nici un leu in portmoneu.
In Racadau, pe inserat,
coboara ursii ca sa vada
cat suntem noi de omenosi
cu puii lor, in timp de iarna.
Padurea-i goala si pustie,
doar vantul trece hoinarind,
si de mancare nicaieri
ursoaica nu a mai gasit.
Micutii nu mai sug demult,
ursoaica lapte n-are,
si cauta cu disperare,
mici resturi de mancare.
Sunt hamesiti, n-au hibernat,
si nimeni nu gandeste
sa le ofere ajutor
cand puii vor mai creste.
Ei se hranesc cu radacini
si resturi din gunoaie
si uneori, in miezul noptii,
dau iama in saivane.
O oaie, uneori o capra,
un porc sau un vitel
servesc ursilor drept hrana,
intremandu-i putintel.
Ma-ntreb: de ce mai marii
zilei la ei nu se gandesc
si-i fac vedete negative
cand se razvratesc?
Ca vanatoarea nesabuita
si defrisarea de paduri
constrang bietele animale
ca sa cerseasca firimituri.
TRECE TIMPUL
Alaltaieri, eram ieduta
saream sa rup cate-o crenguta
cu flori albe de salcam,
apoi m-ascundeam in fan.
Ieri, am fost o veverita
mandra de a mea codita,
rontaiam alune verzi
si alergam prin livezi.
Astazi sant o pisicuta
gratioasa si draguta;
languroasa ma dezmierd,
intre perne, acum, ma pierd.
Maine - o vulpe sireata,
voi da iama in poiata
sa umplu un cos cu oua,
ca peste o zi, pui de aur vor iesi.
Poimaine, ca o leoaica
imi voi apara puiutii,
voi vana sa le-aduc hrana
sa creasca micutii.
Trece timpul si iubirea
zi de zi sporeste
Bine-mi sade sa fiu mama
dagostea-mi prieste!
CAND NU AI INSPIRATIE
Cand nu ai inspiratie
cu tocul sau condeiu-n mana
stai si privesti adanc in gol
si n-ai nicio senzatie.
Si totusi cauti, nu te lasi,
in ganduri adanci te abati,
hartia-ti tremura in fata,
se misca, parca prinde viata.
Tu o privesti, ea te sfideaza,
ai vrea sa scrii dar nici o fraza
hartia nu ti-o onoreaza
cand nu ai inspiratie.
MACUL
Au inflorit macii in camp
ii vezi in holdele de grau
si uneori chiar in gradini
incanta ochiul tau.
Petale fine de matase
abe, rosii, roz bombon,
pe tija verde, gratioasa
mijesc boboci ce inca dorm.
Un vant suav poarta petale
imprastiindu-le in zare,
ramane-n urma doar samanta
intr-o capsula protectoare.
De medicina agreate,
capsule-n opiu transformate
vor potoli ca-n paradis
durerile de nedescris.
O mica floare, minunata
cu un parfum suav, usor,
se poate insa transforma
intr-un dusman necrutator.
Depinde doar de noi sa stim
natura cum s-o folosim
BUMBACUL
Dimineata dau o raita
in gradina insorita,
vad cultura de bumbac
splendid inflorita.
Flori albe, turcoaz si roz,
galbene, lila, vernil
s-au deschis corola
sub cerul senin.
Intr-o alta zi de vara,
mai tarziu, inspre amiaza,
capsulele de bumbac
puf alb etaleaza.
Cateva zile mai trec,
sortu-n brau imi pun
si culeg bumbacul
ca-i matur acum.
Dupa ce l-am daracit
si in fir l-am transformat
il vor tese in razboaie
fetele balaie.
Camasi, fuste, ii frumoase
cu arnici brodate
vor gati flacai si fete
chiar la noi, in sate.
C-asa-i portul romanesc
de mana lucrat,
esti mandru si fericit
cand l-ai imbracat.
NUFERI
Palatul brancovenesc
cu padurea ce-l umbreste
in lacul Mogosoaia
frumusetea-si oglindeste.
Lei ce strajuiau palatul
sunt acum stane de piatra
dar pazesc cu strasnicie
zana adormita-n vatra.
Ne plimbam pe lac
cu barca si privim
in departare - peisajul
ce ne-ncanta prin culoare.
Frunze mari, ovale, verzi,
plutesc deasupra apei
si pe tije cresc bobocii
florilor imaculate.
Nuferi galbeni in ghirlanda
Printul ii transforma-n salba;
cununa alba-mpleteste
pentru fata ce-o iubeste.
Nuferi albi si nuferi galbeni
parca ne cer indurare
sa-i lasam sa retraiasca
povestea nemuritoare.
VRAJA
Seara, ciorile se-ntorc,
Nimeni nu stie de unde,
Multe, negre, vorbarete,
Roluri parand sa invete.
Or fi ciorile maicute -
fete fara de noroc?
Asta ma-ntrebam aseara
Singura, asa-ntr-o doara.
Unele mai obosite
Pe antene poposesc,
Parca-s note-n portative
Muzicale, emotive.
Altele, in parc ascunse,
Stau pe ramuri nemiscate,
Voind somnul sa le poarte
in visare, peste noapte.
Una pare ca viseaza,
Tot suspina si ofteaza
Ea-i prezinta unui Pasa
Rochii negre din matase.
El ii cere sa-l iubeasca
Si nunta s-o hotarasca.
Ea-l intreaba, temerara:
Crezi in dragostea fugara?
Vreau sa-ti daruiesc palate,
inele cu nestemate,
aurul ce-am adunat,
numai ia-ma de barbat.
Vai, de stol m-am razletit,
Sufletul ti-am daruit,
Si ti-as fi alaturea,
Dar nu sta-n puterea mea!
Maine-n zori, la manastire,
Stareta va da de stire
Ca o maica a plecat
Si-n cioara s-a transformat.
Stai, iti pun un val pe fata,
Ca "nevoia ne invata!"
Nimeni n-o sa reuseasca,
in desert, sa te gaseasca.
Se trezeste mica cioara,
Simte-n suflet primavara.
Aripile isi intinde,
Orizontul il cuprinde,
Vede stolul ei in zare
Si-l priveste, visatoare.
Inima-i in piept tresare,
Pasa, demn, tine-a ei cale.
Calarindu-si albul cal,
Flutura un negru voal.
El ii pune-n plisc o floare
Si-o saruta cu ardoare.
Vraja este spulberata:
Tine-n brate-o mandra fata.
VRAJMASIE
Cic-a fost odat-un mos,
ce-avusese un cocos -
El i-a dat averea toata
si-o viata minunata.
Avea mosul trei copii:
un caine - paznic in vii,
o pisica jucausa,
un soarece, dupa usa.
Ea, felina, delicata,
se alinta-n gratii scaldata,
miorlaie si se rasfata
n-are nicio grija-n viata.
El - o latra hamaind-
oare ce-o mai fi dorind?
si inchis in curtea mica,
maraie catre pisica.
Ea pe garduri se cocoata
chiar pe poarta, vizavi,
parc-ar vrea sa il provoace,
oare cine poate sti?
El se da dulau de curte,
casa zice c-o pazeste,
asta, patru anotimpuri,
chiar de iarna-l troieneste.
Pisica-i stapana-n casa,
pe fotolii si pe masa,
pe soareci i-a izgonit
si-si cauta un iubit.
Chiar in zori, dis-dimineata,
se spala pe cap, pe fata,
blana-ntreaga-si netezeste
si in strada o zbugheste.
Mai demult, cica, batranul
a facut un mic zapis,
si-a lasat averea toata
celor trei, cum le-a promis.
Pisica a pus inscrisul
dup-o grinda, dragii mei,
sa ne fie clar "permisul
ca pot sta-n casa si ei".
Soricelu-a ros zapisul
si pisica-l tot alearga,
cainele o dusmaneste
fiindca l-a lasat in strada.
Uneori urla in noapte
si spune ca nu mai poate,
nu mai vrea s-o duc-asa,
Doamne, ce viata grea!
Stapanii s-au tot schimbat,
azi, cainele doarme-n pat,
zilnic iese la plimbare,
are haine si mancare!
Pisica tot cerceteaza,
casa-ntreaga controleaza,
pe stapani ii linguseste,
si le toarce, ca-i iubeste.
Pe soarece l-au uitat,
si de-atunci s-a razbunat
"Cand pisica nu-i acasa,
soarecii joaca pe masa!"
FELINA
Aluneca in pas usor
si toata-i incordata,
priveste prada lung si fix
si sare. ce ciudata!
Un strigat lung, sfasietor,
razbate dintr-o data,
este regretul viselor
din noaptea instelata.
S-atunci cand prada-i devorata,
Ea pleaca iar, calcand usor,
sireata, iute si vicleana,
cu ochi avizi, sclipind de amor.
Urmeaza aceeasi nemiscare,
o asteptare de moment,
fixandu-si prada, iarasi sare,
si-o devoreaza apoi, lent.
LEANDRUL
Vazut-ai oare vreodata,
un arbust ornamental
cu frunze lanceolate,
si multe inflorescente
presarate pe un ram?
L-am vazut, este fantastic,
Leandru-i senzational.
Frumusete ireala,
un buchet imens el pare,
cu florile parfumate
si mirosul fin, dulceag,
este-n sine-o provocare.
Crezut-ai oare, vreodata
ca a lui splendida floare
de un alb suav si gingas,
roz bombon, galben si
rosu, mov, lila - o incantare,
poate deveni-ntro clipa
otrava nimicitoare?
Creste-n Orient, fantastic,
chiar si-n Asia Centrala
a ajuns si-n Europa,
daca-l ai e o comoara.
Dar, sa-ti feresti de el copiii,
sa-i inveti sa nu-l atinga,
fiindca in a lui esenta
Leandrul este otravitor
VACANTA LA DUNARE
Alexandru s-al lui fiu -
Mihaita cel hazliu -
au plecat intr-o vacanta
plini de importanta.
De pe prispa casei vechi
ce da in gradina
ei privesc spre Dunare
si-n taina suspina.
Mai tarziu, au hotarat
sa se scalde impreuna,
au luat cu ei merinde,
vremea este buna.
Dunarea curge in valuri
incarcata cu poveri,
ea transporta inspre mare
slepuri, barje si vapoare.
Apa ei involburata
este galbena, maloasa,
c-a plouat in Europa,
nu a fost vreme frumoasa.
Malul abrupt de argila
marginit de salcii
ascunde-o micuta barca
cu vaslele rosii.
Este cald, vor sa se scalde,
in graba s-au dezbracat
si in Dunarea galbuie
amandoi s-au aruncat.
Ei inoata voiniceste,
apa vrea sa-i ia la vale,
dar de barca ei s-agata
si vaslesc agale.
Pe un vas de croaziera
se danseaza vals.
este "Dunarea albastra"
a lui Johann Strauss.
Vezi? acolo, la izvoare,
in muntii Padurea Neagra,
Dunarea este albastra
cine poate, sa-nteleaga!
Sapte tari a strabatut
la noi sa ajunga,
in Delta s-a revarsat
dupa cale lunga.
Continuu-n Marea Neagra
Dunarea se varsa
este o binecuvantare,
marea noastra sansa.
Zambitori si fericiti,
tata si fiu mana-n mana
se-ntorc la mama Anica
sa cineze impreuna.
|