Zaharia Stancu
Nastere: 5 octombrie 1902 , Salcia, Teleorman
Deces: 5 decembrie 1974, București
Zaharia Stancu a fost un scriitor roman, autor, director de teatru, jurnalist, poet proletcultist și publicist. Romanul sau Desculț (1948) a cunoscut o apreciere unanima in perioada comunista.
S-a nascut in comuna Salcia-Teleorman, intr-o familie numeroasa de plugari, la 5 octombrie 1902.
Face scoala primara in sat, apoi isi intrerupe invatatura, nevoit fiind sa se intretina singur. Practica mai multe meserii: ucenic in tabacarie, in bacanie, in tutungerie. in anul 1917 il gasim la Bucuresti, incepand sa frecventeze cenaclul lui Eugen Lovinescu. isi termina liceul, in particular, la 26 de ani, iar in 1933 isi ia licenta in litere si fllosofie.
Debuteaza de timpuriu in publicistica, iar in 1920 ii apare si prima poezie, in "Adevarul literar si artistic ". Calatoreste in Balcani (in timpul primului razboi mondial) si in Dobrogea, momente biografice reluate in unele dintre romanele sale, dar mai ales lucreaza intens in publicistica.
Colaboreaza la ziare ("Credinta", "Azi"), este codirector al cotidianului "Lumea Romaneasca", pe care il infiinteaza in iunie 1937, editor al "Revistei romane "(1940). Pozitia de poet ii fusese consolidata deja prin premierea volumului de debut, Poeme simple, de catre Societatea Scriitorilor Romani.
Ca publicist se manifesta cu pasiune si virulenta, ceea ce ii atrage si o internare in lagarul de la Targufiu. Dupa al doilea razboi mondial conjunctura ii devine favorabila si se bucura defunctii si onoruri.
Este director al Teatrului National (1946-1952), presedinte al Societatii Scriitorilor Romani (1947-1950), presedinte al Uniunii Scriitorilor (1966-1974), laureat al Premiului de Stat in 1954. Din 1955 este ales membru al Academiei. intre timp prozatorul luase in mare masura locul poetului, realizand o opera care, conjunctural, va face cariera - romanul Descult. Opera sa, intinsa si unitara, este tradusa in foarte multe limbi; ca o incununare a intregii sale activitati literare, este laureat, in anul 1971, al Premiului International "Gottfried von Herder".
Creatia lui Zaharia Stancu este deosebit de vasta, variata (poezie, proza, publicistica, traduceri) si unitara mai ales prin caracterul ei autobiografic. Este cunoscut indeosebi - gratie si "colaborarii "programei de invatamant - ca prozator, iar poezia lui este pe nedrept neglijata, fiind memorabila. Lirica sa se inscrie la inceput in linia traditionalismului, prin contactul permanent cu pamantul, cu peisajul, cu traditiile, ca rezultanta spirituala a unei convietuiri permanente natura/ pamant- spirit/traditie. Poetul si criticul literar Stefan Augustin Doinas observa ca poezia lui surprinde "atasamentulfata de glie", "comuniunea cu strabunii", aducand ca noutate in lirica traditionalistilor nostri "confruntarea sentimentala cu timpul si exorcizarea paremiologica". Ultimele volume ale poetului adauga "un romantism bataios dar nu lipsit de melancolie ", marcand, in aceasta perioada, " o trecere discreta spre clasicism ".
A murit la 5 decembrie 1974 in Bucuresti.
Pagina memorabila a liricii lui Stancu ramane in zona Cantecelor simple, cand traditionalismul sau realizeaza "un naturism violent, o baie de senzatii proaspete. Poetul gusta, miroase, pipaie totul, intra in contact cu sevele amare care curg prin cucute, prin cojile nucilor crude, prin scoarta pamantului". (N. Manolescu)
Volume de versuri:
Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927;
Taifunul, ' Bucuresti, Editura Cultura Nationala, 1936;
Albe, Bucuresti, F.P.L.A., 1937;
Clopotul I de aur, Bucuresti, F.P.L.A., 1939;
Pomul rosu, Bucuresti, Editura Azi, 1940;
Iarba fiarelor, Bucuresti, Editura Cugetarea, 1941;
Anii defum, Bucuresti, Editura Prometeu, 1944;
Poeme simple, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Sabia timpului, Bucuresti, Editura Eminescu, 1972.
Uite, pe dealuri rosii a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura I Fundatiei, 1927.
Tara a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927.
Ma pierd pe plaiuri vechi a aparut in volumul Poeme simple, Bucuresti, Editura Fundatiei, 1927-
Cantec a aparut in volumul Iarba fiarelor, Bucuresti, Editura Cugetarea, 1941,
Citeste si:
|
|
