Iti cant mereu umerii si mijlocul. Mainile, obrajii, picioarele, Cant inca sesurile si focul. Magurile marunte si soarele.
Cant inca dragostea nauca, nebuna,
Care m-a strapuns ca o sulita
C-un varf in inirna mea, cu altul in luna.
Nu mai vad nimic, doar obrazul oval, Doar parul aprins buclat spre urechi, Nici o imagine, una macar, din cele vechi.
Cine a adus fierberea, cine
A venit cu aceasta dulce tristete
Si i-a asezat cuibul in mine ?
Poate tineretea ta, poate Vantul care mi-a ciufulit, capul, Poate apele, poate copacul, Ori toate acestea, acestea toate.
Poate si altadata am trait, Altadata ! Nimic nu mai stiu. Parca din ape proaspete m-am ivit Pe brate cu trupul tau auriu.
Iti cant inca umerii si mijlocul, Mainile, picioarele, obrajii, Ma-nibata cu mireasma lor brazii, M-a orbit focul soarelui, focul.
|