in poemele mele necheaza manjii Si se rostogolesc vijeliile. Strabunii incruntati si calmi pasteau Pe sesuri ruginii hergheliile.
in poemele mele zbucnesc copacii Peste care zboara vulturi. Strabunii cumpliti de dreptate Haiduceau prin paduri.
in poemele mele plesneste pamantul, Plesnesc luceferii ce mi-au aprins lesul, in plugurile strabunilor plesneau dealurile, poienele, sesul.
in poemele mele femeile Au paru) pulbere de matase. Strabunii iubeau cu ardoare Femei cu tate pietroase.
in poemele mele, cranceni, barbatii
S-au infasurat in sudoare. Strabunii in straie de in, in cojoace Prin vifor, prin soare.
in poemele mele injug taurii Si scutur de rod livezile. Strabunii cresteau pentru jug Si pentru coarne cirezile.
in poemele mele inchid Viata in flacari, in cuvinte, in aceleasi cuvinte lasate De cei topiti in morminte.
O! de-as putea in poemele mele
Sa zavoresc obrazul tau rotund,
Langa obrazul strabunilor care
De glezne m-au prins si ma cheama spre-afund.
|