Ai crescut in lume trei feciori Si i-ai aruncat in poarta lumii, Trei amare,-ntunecate flori.
Aspru, cel dintai intoarce plugul Pe pamanturi dure si straine, Si i-a indoit grumazul jugul.
Cel mai mic a devenit burghez, Primul, din maduva ta cu burta. Primul, din maduva ta obez.
Mijlociul suduie viata, Rasarituri noi poarta sub tample, Si se lupta si framanta ceata.
Trei feciori ti-au rasarit din pantec, Unul singur astazi te pastreaza Silueta fumurie-n cantec.
|