Aer prospat dupa ploaie
Imi patrunde in odaie
Pe fereastra si imi lasa
Izul sau de amiroasa
Nici nu-mi vine sa mai plec
Spre vreun monument aztec
Cata liniste si pace
Imprejur mi se desface!
Si cobor ca intr-un templu
dinauntru. Sa contemplu
Cum particula atesta
Milosardia celesta;
Inteleg ca nu-nteleg
Toata mila si iubirea
Creatorului intreg
Care copleseste firea
Aer proaspat dupa ploaie
Imi patrunde in odaie
Ca si blanda mea Negruta
Cu privirea austera
Leagana-se huta-huta
Dintr-o sfera-n alta sfera
Ochii ei plini de tristete
Parca plang si-mi dau binete:
Ca ramane, nu ramane
Ceva dupa noi, batrane
Asta-i alta calimera!
|