femeia aceea mestera
iesea in fiecare zi din pestera
cu pasari pe umeri si brate
si cand ajungea pe plaja
ramanea toata noaptea de straja
asa am vazut-o, asa o tin minte
ca o statuie dintr-un grup statuar
fara sa-mi dau seama macar
ca nu schimbaseram nici doua cuvinte
cocorii i se asezau in par
ea intelegea graiurile lor
si cand venea dimineata
era mai bogata intr-adevar
imaginea ei m-a obsedat toata viata |