Rugurile ard la orizont
Caldura lor ne copleseste lent
Pestii emigreaza in amont
Ca un capriciu somnolent
Muribunzii stau la colt de strada
Invartind mecanic o flasneta
Ca-ntreg orasul pare o sarada
Din care-a disparut o silueta
Toate ceasurile s-au oprit si nici
Luciul strazilor plouat nu s-a mai sters
Oamenii-s din ce in ce mai mici
Ca vazuti printr-un ochean intors
La noi nu s-a-ntamplat nimic de mult
Desi dorim ca totusi sa se-ntample
Pentru lucizi pastram acelasi cult
Cand isi duc pistoalele la tample
Rugurile au intrat in carnea noastra
Rogu-te sa nu te temi iubito
Ca de-un veac am devenit fereastra
Pe care locatarii n-au primit-o.
|