si s-a facut noapte dintr-odata
in ziua aceea mai trista
din cate stiam ca exista
in lumea noastra de vata
tu priveai doar intr-acolo
de unde asteptai (poate) sa vina
pasarea invesmantata in lumina
subtire cum e lira lui Apollo
nimeni nu se mai grabea incat
timpul parca se oprise in loc
deasupra orasului rasarisera luceferi,
la care cand te uitai, luau foc |